Bãrbatul unei femei zãcea, cu intermitențe, în comã de câteva luni.
Tot acest timp, ea și l-a petrecut la cãpãtâiul sãu, fãrã sã lipseascã o singurã zi.
Intr-o dimineațã, ieșind din starea de comã, el i-a fãcut semn sã vina mai aproape. Ea se așeazã pe pat, iar el, cu ochii înlãcrimați îi șopti:
- Vreau sã-ți spun ceva. Tu ai stat lângã mine în toate momentele grele pe care mi le-a oferit viața.
Când am fost dat afarã din slujbã ai fost lângã mine sã mã consolezi. Când am încercat business-ul ãla, de-am dat faliment, tot așa. Când am fost împușcat, ai fost lângã mine. Când am pierdut casa, tu erai de asemenea. lânga mine. Când sãnãtatea a început sã mã lase, ai fost iarãși lângã mine ... Știi ceva, Martha ?
- Ce, dragul meu ? l-a întrebat ea cu tandrețe, simțind cum inima i se umple de cãldurã.
- Incep sã cred, cã-mi porți ghinion