GPS în moldovenește: "Chișc-o mai încet cî iei amendî"
Frații noștri de peste Prut și-au făcut propria versiune de limbă pentru GPS, care să le explice exact moldovenilor când să "cotească" la stânga sau la dreapta pe "ulițâlii" orașului.
Vocea moldovenească de pe GPS e gravă, tonul e imperios, însă sfaturile au o viteză ceva cam mică.
Plecăm din Ferentari, la volanul unui Logan , o "furie albă", printre maghernițele cu ferestre de celofan și blocurile fardate cu mucegai și împănate cu ligheane care se uită într-un ochi la soare, în căutare de sateliți. E drept, tot sateliți căutam și noi. Cu ochii într-un smartphone, setăm aplicația de GPS de la iGO Navigations să ne poarte repede prin labirinturile Ferentariului. Când am ales limba am dat în grabă unde am văzut un tricolor.
Și începe drumul spre Dimitrie Pompeiu: "Pi următoarea ulițî, cotești la stânga, dupî aia cotești la dreapta". Păi, ce-i asta? M-am uitat pe bancheta din spate, mă gândeam că poate s-a strecurat vreun moldovean din Ferentari. Nimic. GPS-ul clarifică imediat situația: l-am setat în limba moldovenească, în graiul fraților noștri de peste Prut care s-au gândit că "reconfigurarea traseului" sau "ați depășit viteza" ar trebui să sune altfel pentru șoferii din Chișinău.
Reconfigurarea traseului: "Și faci, undi ti duci? Ț-am zâs de-atâte ori"
"Fă la stânga. Du-ti mai diparti 1,2 kilometri ", spune foarte rar un bărbat, pe un ton imperios și extrem de grav. Nimic mai palpitant, un raket, dintre cei care au scăpat de furia lui Vîntu, te ghidează prin Ferentari.
De cum am lăsat în urmă periferia Capitalei, am împins un pic pedala de accelerație. Vocea GPS-ului se aude brusc, din nou. "Chișc-o și tu mai încet că-ți dă amendî șî tre sî li dai bani", spune grijuliu companionul de drum. Vocea e impunătoare, n-ai cum să-l contrazici, nu poți să-l ignori.
Pentru că GPS-ul nu dă întodeanua cele mai scurte drumuri, am zis să mergem pe câteva "ulițe" care nu erau trecute în plan. "Și faci, undi ti duci? Ț-am zâs de-atâtea ori. Of, și oamini", rămâi blocat la volan când auzi tonul dojenitor. Aproape că-ți vine să tragi pe dreapta și să-ți ceri scuze. După vreo 2-3 străzi ne împăcăm: "Du-ti 800 di metri șî țâni ulița". Urmează intersecția din Piața Unirii, la oră de vârf. N-ai timp să te gândești, cine nu pleacă la secundă e tăvălit imediat printr-un cor de claxoane.
"Of, și oamini"
"În 50 di metri băgațî-vă pi banda dreaptî". Problema e că fratele nostru moldovean e un pic cam moale. Și nici n-o "chișcăm" prea repede, vorba lui, că luăm amendă și tre să le dăm bani. Dar parcă te iau nervii când faci cârd de mașini în spatele tău și încă nu știi exact încotro să o apuci, pe ce bandă.
N-apucă să termine pe unde să o luăm că se și enervează - "Ț-am zâs de-atâtea ori. Of, și oamini", în loc de reconfigurarea traseului. E ca și cum ar sta în dreapta ta cineva care se supără mereu că nu-l asculți și mai că aștepți să-ți dea și peste mână când nu-i respecți sfaturile. Mai că i-ai zice să o "chiște" el mai repede cu vorba, însă când îi auzi vocea te liniștești instantaneu.