Ion ºi Maria vin seara de la cosit. ªi cum mergeau ei pe marginea drumului, numai ce trece pe lângã ei un motociclist. Maria priveºte dupã el peste umãr ºi urlã:
- Ioaneee !
- No, tu, fa, de ce þipi?
- Mi-e fricã, Ioane! Tu ai vãzut motociclistul ce-a trecut pe lângã noi?
- D’apãi, l-am vãzut.
- Mã, Ioane, mã, n-avea cap!
- Tulai, doar n-oi fi nebunã! Cum sã n-aibã cap?
Mai merg ei ce mai merg, ºi iar trece pe lângã ei un motociclist. Maria se-ntoarce dupã el ºi urlã:
- Ioaneee! Nici ãsta n-are cap!
- Tulai, fã, n-oi fi nebunã, cum sã n-aibã cap?
Iar mai merg un pic ºi iar trece pe lângã ei un motociclist. Maria urlã iar:
- Ioaneee! Mã, mi-e fricã, mã! Nici ãsta n-are cap!
Ion stãtu puþin, se gândi ce se gândi ºi zise:
- Fã, Mãrie, ia mutã tu coasa pe umãrul celãlalt!