https://goo.gl/maps/R3STosxp6pzCreasta (platoul) muntilor Tataru
Traseul a urcat de la Manastirea Suzana catre Valea si mai apoi Poiana Stanii, pe langa paraul Telejenel, pe drum de piatra colturoasa pe care s-a mers anevoie. 5 Subaru din tot atatea modele si generatii, Forester SG, SH, SJ, Outback, XV.
Fix la delimitarea dintre Ph si Bv, drumul coteste la dreapta si iese prin padure spre golul alpin, nu inainte de a incinge putin motoarele si transmisiile AWD cu pante de peste 30 grade.
Odata cu iesirea din padure pe platou, ne-am trezit inconjurati de un peisaj frumos pana peste poate, sau ca sa citez un clasic in viata, "fabulos". Se vedea drumul serpuind pe platou, peste platou, peste culmi, pierzandu-se brusc si dezvaluindu-se mai departe si mai spectaculos, imediat ce te apropiai de cate o culme ca sa treci de la o vale la alta.
Am trecut voiniceste prin Pasul Tabla Butii (1340 m), spre Cimitirul Eroilor din Tabla Butii, admirand in departare, spre est, Varful Tatarul Mare (1479 m).
La cimitir am stat putin admirand imprejurimile si intrebandu-ne cine a avut atata vointa si a depus atata efort pentru a construi un monument pentru niste ostasi cazuti la datorie. Pe unele pietre sunt trecute numele si gradul, pe altele scrie simplu "un (doi, trei) ostas(i) necunoscut(i)".
M-a impresionat grija cu care unii oameni inca mai cinstesc memoria eroilor, pastrand acel loc curat si ingrijit.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pasul_Tabla_Bu%C8%9Bii#Cimitirul_militarAm plecat mai departe pe drumul ce strabate domol culmile si vaile muntilor Tataru, pe sub Varful lui Crai (1473 m), pe langa o constructie din beton si piatra despre care am aflat abia revenit acasa ca ar fi suportii unui funicular ce cobora busteni spre vale.
Pe drum ne-am intalnit cu cativa ciobani, un roi mare de libelule, doi caini artagosi care l-au bestelit pe Lorian pret de cateva minute bune pe platou (doar pe el, cred ca i-a injurat, ca altfel nu inteleg de unde atata dusmanie), un Touareg cu un nene grabit si indispus, doi tineri cu un Duster, cu care tot Lorian a discutat pana s-a adunat grupul nostru si o domnisoara singura pe munte cu un DSLR.
Am trecut pe langa o fantana cu cumpana, de langa care se vedea foarte frumos in departare lacul Maneciu.
Pentru intregul drum pe culme / vai, o sa las si imaginile, dar mai ales filmuletele sa vorbeasca.
La coborare am stat stresat, cu morcovul in trei litere, din cauza pietrelor colturoase care iarna probabil ca isi fac treaba, insa vara raman doar o amenintare pentru anvelopele lui Mr. Foreste.
Am ajuns obositi si prafuiti la o crasma din Gura Vitioarei, pentru o masa binemeritata.