Data trecuta, la extragere, ancorat in doua puncte din diagonala, a mers ok, dar nu ideal. Insa scoatere fiind, n-au fost probleme.
Acum totusi, fiind cu prezoane, cu priza de cutie si cu pini de centrare, am vrut sa fie cat se poate de bine, asa ca l-am agatat in 4 puncte, foarte atent echilibrat, incat sa nu se incline transversal.
Inca un unghi si improvizatia pentru lucrul in zona spate, constand intr-o anvelopa de Ignis, o bucata de blat, bubble wrap. Dar astea erau doar de sprijin, nu de sustinere. Greul l-a dus in continuare macaraua, ca n-am vrut sarcina pe baia de ulei.
In spate, absolut toate au sfarsit prin a fi noi, inclusiv suruburile de volant si placa.
Rulmentul de presiune, inca-s rezervat in privinta lui, americanii spun ca cedeaza repede si ca trebuie OEM, romanii spun ca merge bine-mersi. OEM-ul fiind cateva sute bune de euro, am riscat cu Exedy, ca tot il aveam.
Volantul cica se strange la cuplu (cam mare de altfel) cu ceva divais proptit intre coroana si carcasa, pe care nu-l am. Dar aveam o tubulara de 22, si a mers asa.
Rulmentul de ghidare a prizei e OEM, ca vine deja montat pe volantul nou.
Apropo, niciun regret legat de cumpararea volantului, la ce riscuri eviti cu el, 800 lei e chiar ok.
Sub ambreiaj e o tabla, fixata cu 2 suruburi pe bloc, si care se imbina armonios cu carcasa ambreiaj de pe cutie. Eu o curatasem la perfectiune, o vopsisem, lipisem si burete in locul celui original si dezintegrat, doar ca sa descopar ca freaca grav in placa de presiune de diametru mai mare a STI-ului.
Cu surubelnita si parghie in dantura coroanei, acum e ok. Urata, deformata, dar nu atinge.
Volantul nu atingea nici inainte de ajustare.
Mno, ambreiaj si placa de presiune noi. Mai am de zis ceva despre cea din urma...
Cautand cuplurile de strangere in manual, descoperisem o informatie foarte interesanta, cum ca pe volant si placa sunt semne de vopsea care indica nu stiu ce punct de nu stiu care masa. Si cica sa se aseze la "120 deg or more". Check!
Acestea fiind facute...
Chiar a mers relativ ok tot. Palanul ala reglabil sau cum i-o zice, de permite unghi longitudinal maxim de precis, e nepretuit.
Insa o concluzie clara se desprinde. Clara am zis! Altii faca cum or sti, ori functie de dotari, dar eu nu mai schimb niciodata ambreiaj scotand cutia. E incomparabil mai usor pe la capatul din fata. Poate dureaza mai mult, poate e mai complex si bataie de cap, dar e super usor si relax in comparatie. Mai ales cu 6MT de 90kg...
In urma puneam
poza cu filtru de ulei cu soricel proptit in el. Sa esplic.
Soricelul, care ulterior s-a-nmultit si au devenit doi, avea rolul de a tine supapa/garnitura antiretur ulei deschisa, astfel incat uleiul sa poata circula invers, dinspre motor spre baie. Adica inclusiv prin pompa de ulei.
Pun poza, apoi mai zic.
In bidon sunt 3l de Amsoil de rodaj si e bransat la aer comprimat regulat la 0.5bar (atat stie compresorul meu) si la circuitul de ulei, in amonte de filtru.
Doua chestii urmaream:
- trimitere ulei sub presiune peste tot in circuitul de ungere - cuzineti, bolturi, pistoane, lagare de arbori cu came, tacheti, turbo, tot ce era gol.
- amorsare zona circuit filtru-sorb. Pompa de ulei inclusa.
Si era haios sa vad ca pe ceasul de presiune de ungere, cu aer comprimat trimis in bidon, presiunea "de ungere" era la 0.5bar si scadea treptat. Evident, cu motorul neinvartit.
Anywayz, dupa ce m-am plictisit de manevra am turnat restul de ulei in motor pe la gaura normala si i-am dat la demaror. Nope, nu reusisem sa amorsez pompa, presiunea nu crestea. Nu stiu de ce. In continuare cred ca planul era ok, iar pe langa soriceii aia a trecut ulei, ca e subtire asta. O mai fi vreun sifon pe traseu, habar n-am.
Experiment esuat, asa c-am recurs la metoda clasica, am scos filtrul, m-am sparcait tot de rosu (ca deja circuitul era plin mai sus de filtru), am dat la cheie pana a scuipat pe la filtru (2 secunde adica), remontat filtrul.
In filmare e a 2-a rotire, la prima am omis sa filmez, numai la asta nu-mi mai statea mintea.
Turatie mare totusi, bujiile fiind scoase.
Asta bifata fiind, am trecut la masurat compresii.
Reamintesc, cu motor rotit la mana, cilindrul 1 n-avea compresie, nu opunea rezistenta, urma sa descopar ca o pierdea pe la supapele de admisie. Frustrant rau, cum fix chiulasa aia o desfacusem, si concluzionam ca admisia-i ok. Si hotaram la momentul ala sa nu mai desfac motorul si sa sper sa fie bine, adica sa se estompeze pierderea la turatie mare. Si mai ales sa se pasuiasca supapele si scaunele in functionare.
Compresiile:
E cu plusuri si minusuri zic eu.
Intr-adevar, 1 pierde. Si la fel de adevarat, odata crescuta turatia, pierderea e mai diminuata. Dar daca era sa fac un pronostic de compresie masurata, as fi zis ca ala scoate vreo 5 bar, la ce aproape zero rezistenta aveam la mana.
Desi nu pare, o veste buna e ca pierde si 4. Nu de alta, dar la mana, ceilalti cilindri pareau ok.
Manualul zice cacompresia ar trebui sa fie 10-12 bar. Or eu am raport de comprimare static de 8.7:1 in loc de 8.2:1, deci ar fi trebuit sa ma duc la 12-14 bar. Si totusi, sunt reduse si alea mari. Adica supapele-s pilaf toate, aia-i ideea.
Iar autoamagirea mea cu etansarea in functionare e bazata pe faptul ca viteza de inchidere e cu totul alta la 3000 de ture. De fapt, 3000rpm arbore cotit, 1500 arbore cu came, 25 inchideri pe secunda la fiecare supapa. Adica ce fine neregularitati sunt acolo, cum sa reziste la asa ceva... In plus, in functionare, pentru ca arc elicoidal, supapele se si rotesc in jurul axei.
Wishful thinking, dar atat am, nu puteam sa redesfac motorul, am si eu o limita.
De fapt, realizez acum, maximul ala de 11 bar e ok, uitasem ca am cracanat segmentii in afara intervalului fabricantului.
Oricum, asta e singurul regret legat de motorul in sine. Trebuia sa le rectific p-astea pana se inroseau. N-am stiut.
Revenind, asa l-am lasat azi-noapte.
Bine, cu bateria scoasa, ca era epuizata, acum isi ia o regenerare.
Am descoperit o chestie tare neplacuta de care am sa ma lovesc (la propriu) forever.
Eu imi formasem, inconstient, o miscare de intrare sub masina. Gata, s-a dus, nu se mai poate, e ditai lustra cu nervuri care atarna din tavan. Chiar e enervanta faza. Macar sper sa nu atinga-n scut, dar nu pot proba acum, ca U-frame e afara, p-ala urmeaza sa-l decupez.
Deci baia de ulei bling ma incurca cand vreau sa lucrez sub masina.
Si acum
ambreiajul. E horror. Si nu pentru ca e monstruos de tare, ca picioare am. Dar caracteristica arcului diafragma e dubioasa rau de tot.
Un arc diafragma are o caracteristica parabolica, creste rezistenta, ajunge la un maxim, apoi scade.
Aici e liniar. Adica pedala, desi ar trebui sa fie maxim de tare la mijloc pe undeva, acum e maxim de tare la podea. Probabil am eu fixuri, dar fixul asta ma enerveaza, ca la nicio masina n-am simtit asa ceva, niciodata.
Iar referitor la tarie, m-am urcat imediat in Ignis si m-a pufnit rasul. Aia e, o sa am cracii disproportionati.
Azi mi-e lene sa ma fatai cu downpipe-ul pe sub lustra aia. Si cica-i si ceva sarbatoare, dar nu ma pricep, nici intereseaza.
De luni incolo.