Case closed?
Din punctul meu de vedere, da.
Oricum, sunt neplãcut surprins sã vãd cã și japonezii umblã cu "motorul vopsit".
SI-Drive este ca în gagul ãla cu Benny Hill când era el ospãtar: vine cheliosu', se așeazã la masã și comandã o sticlã de vin. Îi aduce Benny Hill vinul, îi pune în pahar, gustã cheliosu' și îi face semn cã nu-i place, sã-i aducã un vin mai bun. Se întoarce Benny Hill cu spatele, dã eticheta jos de pe sticlã și pune o altã etichetã (a unui vin bun). Îi aratã cheliosului "noua sticlã" de vin, îi toarnã în pahar (același vin), cheliosu' gustã și face semn cã "da, ãsta e bun".
Reiau un citat dintr-un
review de Subaru Outback despre SI-Drive care mi se pare cã descrie cel mai bine aceastã opțiune:
Should the car be empty of the ever-judging family, and a winding road present itself, you can change the drive mode from ‘Intelligent’ to ‘Sport’, and tip the CVT into a ‘manual’ shift mode that changes the blue backlight on the instruments to a strange looking, yellow colour.
Don’t expect any Jekyll and Hyde change in the Outback’s personality though. There might be a slightly more engaging experience that is amplified by shifting gears with the steering wheel mounted paddles, but its largely a placebo. There are no ultra-sharp shifts nor exciting exhaust pops, though equally, there isn’t a prolonged elastic drone either.
Cu alte cuvinte, ca orice alt element de marketing, se lucreazã la psihicul șoferului: "dacã dau pe [ S ], mașina fuge mai bine... da, parcã simt și eu asta"... numai cã mãsurãtorile spun altceva.