Case closed?
Din punctul meu de vedere, da.
Oricum, sunt neplăcut surprins să văd că și japonezii umblă cu "motorul vopsit".
SI-Drive este ca în gagul ăla cu Benny Hill când era el ospătar: vine cheliosu', se așează la masă și comandă o sticlă de vin. Îi aduce Benny Hill vinul, îi pune în pahar, gustă cheliosu' și îi face semn că nu-i place, să-i aducă un vin mai bun. Se întoarce Benny Hill cu spatele, dă eticheta jos de pe sticlă și pune o altă etichetă (a unui vin bun). Îi arată cheliosului "noua sticlă" de vin, îi toarnă în pahar (același vin), cheliosu' gustă și face semn că "da, ăsta e bun".
Reiau un citat dintr-un
review de Subaru Outback despre SI-Drive care mi se pare că descrie cel mai bine această opțiune:
Should the car be empty of the ever-judging family, and a winding road present itself, you can change the drive mode from ‘Intelligent’ to ‘Sport’, and tip the CVT into a ‘manual’ shift mode that changes the blue backlight on the instruments to a strange looking, yellow colour.
Don’t expect any Jekyll and Hyde change in the Outback’s personality though. There might be a slightly more engaging experience that is amplified by shifting gears with the steering wheel mounted paddles, but its largely a placebo. There are no ultra-sharp shifts nor exciting exhaust pops, though equally, there isn’t a prolonged elastic drone either.
Cu alte cuvinte, ca orice alt element de marketing, se lucrează la psihicul șoferului: "dacă dau pe [ S ], mașina fuge mai bine... da, parcă simt și eu asta"... numai că măsurătorile spun altceva.