Misterul a fost elucidat. Cauza slăbirii nu este coacerea ci procesul prin care se īndepărtă vopseaua veche și nu era sablarea. Acele jante au avut de suferit dintre exemplele de pe forum. Īmi scapă acum denumirea... Electro.. Something. Practic īncălzea aluminiul fara contact că sa se desprindă stratul de vopsea. Cāștigă timp fata de sablare. Se folosește īn industria auto pentru īndepărtarea adezivilor puternici din ce am văzut.
Nu am studiat la jante decat tratamentele in masa, cele de suprafata nu prezinta foarte mare interes la acest gen de piese.
Formele de indepartarea abraziva sau termica a stratului de vopsea pot interfera cu tratamentele de suprafata. Presupun ca niponii nu au racurs la nitrurare, nitrocarburare, cianizare (Ol x), depuneri electrolitice, sublimare metale, fosfatare, (aliaje Al )
S-au facut depuneri electrolitice sau unele similare cu electroforeza (nu pentru perforare, in cazul prezent electrodepunere) dar acestea au ca principal scop estetica, mai precis sunt grunduri pentru stratul final de granule de polimer.
Cauza slabirii jantelor fabricate din aliaje ale aluminului este exact coacerea in cuptor care afecteaza tratamentele facute in masa materialului.
Coacerea pudrei pe jante poate fi aplicata exclusiv jantelor din otel care nu sunt afectate de temperaturile de fixare.
Pare greu de crezut dar aliajele usoare sunt sensibile la temperaturi mici, sub 200°C.
Subiectul imi este apropiat pentru ca am lucrat la cuptoare pentru tratamente termice si mai tarziu la o masina care facea tratamente prin inductie.
Din pacate la noi a disparut stiinta asta pentru ca economia s-a orientat catre consum.