Urmatorul episod din ciclul “Povesti din seri de noiembrie” – schimbarea distributiei.
Ca orice amator care se respecta, mi-am facut timp pentru manopera in cauza adica m-am apucat la ora 9 seara si am pus pauza pe la 2 noaptea
Pe scurt si pentru a nu mai mentine suspansul, operatiunea nu a reusit, sper macar ca pacientul nu a decedat cu aceasta ocazie, adica n-am indoit vreo supapa. Ordinea desfasurarii evenimentelor a fost urmatoarea:
1. Am inceput cu un mic dubiu – si manualul, si instructiunile din kit-ul de distributie descriu o operatiune de presare a cilindrului hidraulic din rola intinzatoare. Am gasit si pe YouTube aceeasi interventie – doar ca toate plecau de la premiza ca cilindrul trebuie adus intr-o pozitie in care sa se bage pinul de siguranta. Iar ceea ce aveam eu in cutie il avea deja inserat. Asa ca am decis sa sar peste aceasta etapa si am trecut la punctul 2.
2. Scosul curelei – esec total. In ciuda sfaturilor bune primite de la camarazii Muttley si Pfaizzer, ceea ce nu se poate transmite prin cuvinte este memoria musculara. Asa ca atunci cand eu credeam ca tin bine cureaua am avut surpriza sa vad cum imi sare din maini sub actiunea camelor de pe partea stanga (alea de la sofer), care mi-au ingnorat eforturile cu desavarsire.
Dupa ce mi-am bagat si scos si mi-am lins ranile, am lasat-o naibii si am trecut la punctul 3.
3. Pompa de apa – din categoria “Suprize, suprize” dar si “Totul e bine cand se termina cu bine”. Pompa demontata de pe motor are 2 tevi, pompa cea noua are 3 si deja imi imaginam saptamani de asteptare pana cand reusesc sa gasesc modelul potrivit.
Ce faci cand dai din colt in colt, cautand raspunsuri? Afli ca cea de-a treia iesire e pentru oil cooler. Bingo! Am cumparat asa ceva, deci chiar o sa am ocazia sa-l montez. Eeee, nu chiar asa de repede. Pentru ca oil cooler-ul are nevoie de o ditamai teava care se insurubeaza in bloc, nu de un biet niplu ca ala pe care l-am gasit eu dupa ce am dat filtrul de ulei jos.
Din nou pe Google, si intre vreo 50 de dolari unul nou si 15 dolari unul second hand nu poate exista competitie, asa ca decartez 15 dolari in contul SubieAutoParts si deja incep sa numar zilele pana la inceputul lui decembrie, cand ar trebui sa ajunga.
Dar absenta acestui surub/teava nu e un motiv sa ma intrerup asa ca rascolesc prin pungile cu piese noi etichetate “Racire” si “Ulei”, gasesc suportul metalic si furtunurile ce fac legatura intre pompa de apa si oil cooler, plus toate clemele si ma apuc de asamblat.
Dupa ce termin, rasuflu usurat ca am avut ceva noroc – kitul de distributie l-am cumparat anul trecut prin toamna, de pe Rockauto, pentru motorul de Forester XT pe care il adusesem din Polonia, motoarele din Japonia au venit anul asta in primavara si piesele din ultima transa au ajuns acum vreo luna si, cu toate astea, intr-un mod cat se poate de surprinzator si de accidental, s-au potrivit.
Cu optimismul infuzat de acest fericit accident, am zis sa ma apuc si de punctul 4.
4. Pusul curelei. Am inceput prin a ma asigura ca pozitia de la care pornesc e cea corecta – cel putin asa cum imi imaginam eu – respectiv ca toate supapele sunt inchise. Fara admisie si evacuare montate e simplu – cu lanterna bagata in gaura bujiei verificam daca iese lumina pe sus sau pe jos.
Cu toate gaurile inchise, am luat cureaua si am cautat un sens de rotatie, o sageata ceva dar n-am gasit nimic. Am tras concluzia ca bunul simt trebuie sa prevaleze si ca montajul se face astfel incat sa poata fi citite inscriptiile stand in fata motorului.
Am montat rolele, mai putin pe cea din pozitia cea mai de jos, am tras aer in piept si m-am apucat de potrivit cureaua, incepand cu linia punctata de la arbore. Am ajuns la camele de la sofer (alea care sarisera), am infipt doua inbusuri in ele si le-am adus intr-o pozitie aparent corecta, aliniindu-le intre ele si cu semnele de sus si din lateral, am infasurat cureaua si spre suprinderea mea marcajele de pe curea s-au potrivit cu cele exterioare. Am ajuns si la camele de pe partea opusa, mult mai docile si mai usor de reglat, le-am adus pe pozitii si am reusit sa trag cureaua peste ele. Si aici marcajele erau ok asa ca am instalat si ultima rola si m-am apucat sa invartesc tot ansamblul ca sa ma asigur ca se pastreaza sincronizarea.
N-am ajuns la o tura de arbore si a sarit cureaua – nu scosesem pinul din rola intinzatoare asa ca ghinion!
Mai dau piept cu ea o data, dar la ore mai decente, nu in miez de noapte.