Sa trecem insa peste pilula amara si sa developam si filmul cu amintiri placute.
Incepem cu ceea ce ar trebui calificat drept o problema, dar pentru mine constituie o usurare si un mare beneficiu. Nu functioneaza ESP-ul
.
ESP pe care, inainte de a fi trecut prin toata aventura asta, il decuplam imediat ce porneam masina, caci modul sau de functionare ma scotea din minti – de fiecare data cand, mai mult sau mai putin voluntar ajungeam intr-un slide, ma lasa sa alunec dar nu ma lasa sa accelerez. Ceea ce mi se parea nu doar incredibil de frustrant, ci si periculos, caci singura mea (potentiala) sansa de a ma scoate din rahat era sa schimb traiectoria cu piciorul pe acceleratie, nu pe frana. Dar nu mai trebuie sa imi bat capul caci acum ma uit cu satisfactie de fiecare data cand pornesc motorul si vad cum imi zambeste un martor galben din bord fara sa apas pe nici un buton.
Si asta se datoreaza in exclusivitate directiei de WRX, explicatia fiind urmatoarea: eroarea ce imi aprinde martorul de ESP din bord este, mai exact, o eroare generata de senzorul de unghi al directiei, care isi face calculele pe demultiplicarea originala de 3,2 ture si ii da cu virgula din cauza ca acum are de-a face doar cu 2,8 ture. Si daca tot suntem la directie, acum reactioneaza la cel mai mic semn. N-as face imprudenta de a o numi “razor sharp”, dar as lipi eticheta de “crisp” pe ea.
Suspensia. Face toti banii. Este ferma si fluida, fara sa fi sacrificat ceva in materie de confort. Ba din contra, am castigat, caci revenirea dupa compresie sau detensionare este mult mai prompta decat inainte, au disparut oscilatia si indecizia. Si mai e si un avantaj de natura estetica – inaltimea aripii fata este la minim, cea a aripii spate la maxim, deci pozitia este mult mai “infipta” acum. Ziua petrecuta facand calcule si alegand codurile potrivite pentru STI Pinks a fost cu folos. Iar barele antiruliu functioneaza. Aplombul cu care te invita sa iei o curba la 90 de grade trebuie simtit pentru a fi inteles. Intelepciunea populara care spune ca sunt best bang for buck are dreptate.
Franele. In oras nu se simte vreo schimbare notabila. In afara de faptul ca atunci cand doar te joci cu ele si nu le ceri hotarat sa intervina se fac remarcate printr-o cacofonie de scartaieturi. Dar cand am iesit din oras si am intrat intr-o depasire pe care am intrerupt-o la 120 din cauza unui bizon care s-a gandit la aceeasi manevra cand eu eram cu farurile in dreptul stopurilor lui, am simtit pe ce am dat banii.
Transmisia. Too early to tell. Nici inainte nu aveam un deficit de motricitate, cu un singur LSD. Acum sunt 3 dar pana la prima zapada e imposibil sa-mi dau seama. Am mers pe ploaie si singura diferenta era ca se miscau stergatoarele.
Motorul. Da, vibreaza. Dar pe zi ce trece resimt asta din ce in ce mai putin. Si oricum, o face doar la ralanti si doar cand e rece. Si oricum, e mult mai putin prezenta vibratia asta decat cea care vine la pachet cu recalibrarea automata a injectoarelor, acel comportament trade-mark al diesel-ului Subaru. Cat despre forta si disponibilitate, e business as usual. N-am avut niciodata a ma plange de 350 NM cuplu, ci doar de faptul ca imi tin companie pentru prea putin timp.
Dar simt ca scapa ceva, trecand masina in revista sectiune cu sectiune. Lipseste intregul. Iar intregul este ca masina se simte incredibil de inchegata. Cred ca cele 8 bare de rigidizare implantate in fata si spate au avut darul de a face transformarea asta. Simti ca nu se misca nimic in interiorul ei si ca toate solicitarile (stanga, dreapta, mai repede, mai incet) sunt onorate fara nici o urma de ezitare. Iar asta genereaza o senzatie de incredere greu de descris in cuvinte.
Si mai e si elementul estetic. Care da, e intotdeauna discutabil, caci sistemul de referinta e mult prea fluid si relativ. Dar in ecosistemul Subaru, mi se pare ca generatia 4 Legacy post facelift, e summa cum laude. Si imi place sa cred ca tot ce am schimbat si se vede cu ochiul liber nu face decat sa o avantajeze.
http://imgur.com/a/Mkxk2http://imgur.com/a/SqR1w
817 Replies
139474 Views