Concluzii:
1. bla ulei bla.
2. bla bla reasfaltare.
3. bla bla bla
4. Data viitoare o sa dorm bine inainte.
5. iar eu n-am sa mai beau 14 cafele ca pe bomboane, asteptand sa se faca ora 2 dimineata ca s-o beau p-a 15-a.
Ce n-a mentionat WIM, ca are prea mult bun simt, e ca eu m-am oprit sa ma pij de tot atatea ori. M-am deshidratat ca o mumie, am ajuns acasa cu 2kg in minus, iar dupa 6 ore de somn in timpul programului, m-am bagat pe perfuzie din bidonul de 5l.
N-a comentat nimic, a oprit, a asteptat. Cel mai rabdator si intelegator om in viata.
Chestia-i ca phiututa aia de pandemie mi-a indus o tendinta cronica de a nu iesi din casa, tendinta ce a implinit de mult deja 3 ani. A devenit un eveniment ca o data la 6 luni sa merg naiba la birou, ceea ce pana-n martie 2020 faceam zilnic. De o iesire pe Transfagarasan inainte de sedinta zilnica de la ora 10, are rost sa spun ce anxietatea naibii mi-a provocat? N-are.
Am avut asa, un feeling, ca daca-l las pe el sa povesteasca, bine fac. Bun feeling.
Sa nu uit, bestiala filmarea!