Evident ca am tulit-o din prima zi.
Inteleg ca viata in simbioza cu natura genereaza o anumita somptuozitate insa compozitia tabloului peisagistic, contrastand cu industriala aparitie a SH-ului, pare a armoniza confluenta dintre om-automobil-vegetal in spiritul celei mai valoroase scene de emotie evidentiata prin aplecare poetica pana la scufundarea protagonistilor in lumea viselor (cu sau fara acea aeroterma zgomotoasa, pe motorina)
Pana aici, nimic nu pare iesit din cadrul unei atmosfere tonice insa ma-ntreb cum se-njura la usa acelui cort?
P.S.: splendide surprinderi ale primei escapade dupa doua luni de izolare. Manifestarile tale fotografice trec de o incantatoare pricepere si ma determina sa cred ca prestatia ta artistica deja este definita de un stil propriu. Felicitari!