Nu numai ca iti apreciez atitudinea indreptata spre procesul de restaurare insa exemplul tau plin de insemnatate istorica este urmat, din nefericire, doar de cativa colegi ai forumului. Nicidecum nu folosesc cuvinte mari ci vorbesc despre o marca japoneza ce se confrunta cu propriile sale limite existentiale intr-un tumult al noii piete de consum bazata pe reguli avatice.
Cred ca, in calitate de formatori ai atentiei pentru un producator de serii scurte, impreuna cu cativa colegi tipicari (unii de pe la Brasov, altii de prin Bucuresti, Sibiu si mai era un constantean da' cam scump la vedere in ultima vreme
) ar trebui sa va organizati astfel incat masinile voastre sa ajunga, la un moment dat, intr-o galerie nationala a marcii Subaru.
Este evident faptul ca arta retinala este menita doar sa incante privirea, in timp ce satira si umorul au darul de a prezerva lucrarile de capcanele prestigiului insa unii dintre posesorii marcii care concentreaza purul spirit nipon isi elibereaza, uneori, fraiele creativitatii fara a avea cunostinte despre estetica iar rezultatul este mai aproape de grotesc ori de kitsch.
Autoturismele noastre nu trebuie sa devina expresia complexa a unui dramatism existential, trait ca experienta individuala si istorica ci mai degraba o forma de a conserva, cel putin la exterior, inventivitatea, creatia artistica si spiritul echipelor de designeri care au elaborat o forma pe un fond al stiintei in corelatie cu istoria.
Ma intreb ce s-ar intampla daca un colectionar de arta care a achizitionat celebra statuie David, a lui Michelangelo Buonarroti, i-ar acoperi trupul cu vesminte brodate pe goblen iar in mana dreapta i-ar infige un fanion al F.C. Scornicesti?
Felicitari pentru amplul si costisitorul proces de conservare al masinii si astept cu emotii sa vad rezultatul final!
P.S: In caz ca scoti masina la plimbare si accepti un novice sa iti stea in dreapta te rog sa tii cont de rugamintea de a-ti fi alaturi pret de cate minute binevoiesti