Mihai, raspund eu, in calitate de pasager la dilema comparatiei cu wagonu'.
Il asteptam in curte. Aud o Honda ca se apropie, deci mai aprind o tigara. Ma suna, cica nu ies odata? Babaiatule, surd nu sunt, sigur ai nimerit adresa? Daaaaaa, equal length, hai odata!
Ma pufnea rasul cand o intorcea, asteptam sa intre VTECu'.
Bun, in mers...
Acu' vreo 5 ani isi ia un pretin Leon FR, 2.0 tedeiu cu 150 cavalipotenza. Eu veneam de pe o japoneza de 1.6 cu 140 cai la 7000 de ture si cuplu maxim pe la 4400. O calc, si la 1400rpm ajung siderat pe bancheta din spate. Mno, aceeasi senzatie la asta. Diesel, nene. Bine, un diesel turat.
S-o iau treptat...
Ce mi-a placut la Honda lui Pfaizzzzer a fost senzatia de "trage spatele". Nu credeam sa fie posibil sa simti asa ceva. Am mai mers in STi-uri, soferake sau pasager, dar abia acum fu senzatia evidenta.
Si ce m-a impresionat pana la lacrimi de montagne russe fu ceea ce eu am numit "efect de prastie". Poate tine si de stilul de condus al propritarului, care are un mod ciudat (pentru mine) de a schimba treptele, cumva "in cuplu". Poate are a face si cu etajarea foarte scurta a cutiei, acordata cu redlainu' si legislatia japoneza. Deci slingshatu' asta se manifesta asa: trage dihania in treapta N, iar la cuplarea lui N+1 te arunca in fata. Nu brusc, nu brutal, ci cumva elastic. Aia fu unica.
In rest e mai fain wagonul