Ma uitam azi la ea, in spalatorie, cum o freca copilasul ala si-o bibilea.
Mi-era asa de draga... Cum statea ea mandra langa o Tesla S P90D (uite-o'n boxa). Masina de 50 000 E SH, ma gandeam ce simte ciudatu ala cand o conduce. Nu tu cantec de motor, nu tu placere de-a schimba vitezele, nu turatii, ma mir cum de nu-i fura somnul. Cum nu se dau jos din ele in mers, crezand ca stau pe loc.
Ma uitam si-o linisteam ca n-o dau io pe una d-aia. Bine, o dau, normal. O iau p-aia, o vand si revin la una d-asta de oameni normali, cu placeri reale. Ba-i mai si cumpar cate ceva cadou din banii ramasi.
Mi-e asa de draga si asa frumos merge, da s-a gasit tuta sa-mi pape mie uleiul. Parca nu-i ajunge cata benzina-i dau, baga botu' si la gavanosul cu ulei.
O dezvat io de lacomiile astea inutile, da trebuie s-o iau cu binisorul, sa nu ramana cu vreo trauma. Ca e sensibiloasa. Una-doua aprinde bradul de Craciun.
Ah, uitasem sa anunt cu adanca durere in suflet, ca astazi, 5 decembrie douazeci nouaspe, cel mai drag mie martor luminos din cate au existat vreodata, mandria mea, fala mea (ca altul moare si-asa n-are), m-a parasit si s-a dus la cele vesnice. Odihneste-te in pace bunul meu LO.