Cum Kenny mi-a facut pofta cu pozele lui, mi-am sters balele cu dosu` manecii si am purces si eu spre zapezi si noroaie. Din pacate singur. Mare greseala !!!
100 km dus, 100 km intors si vreo 80 km pe coclauri. Am avut parte de de toate, noroi, zapada, gheata si apa. Si de adrenalina cu galeata. La un moment dat se facea o coborare, destul de abrupta si virajata, si dupa cum imi spunea pretinul meu Goagal, capatul drumului trebuia sa dea in drumul principal. Numai ca in prima faza drumul pe care coboram (care era plin de zapada amestecata cu gheata si cu apa de la zapada care se topea) a devenit din ce in ce mai abrupt de la un moment dat cred ca erau mult peste 45gr. Nu-i bai , mi-am zis, ajung la asfalt si gata. Dar surpriza ! Inainte cu cativa metri de drumul principal, drumul meu era barat de niste stanci enorme si nici vorba de a ajunge la schtrasse ! Cred ca ma ingalbenisem déją la fata , caci imi era clar ca nu mai puteam sa urc pe unde am coborat, si nu aveam habar pe cine sa sun duminica la ora aia ca sa vina sa ma scoata din viroaga in care m-am bagat ! Totusi, mi-am dat o sansa si mi-am incercat norocul: am facut un U-turn din vreo 15 miscari deoarece locul era f.ingust si taiat de niste urme de taff apoi am pus pe X-Mode si L si i-am dat talpa. Cioara a inceput sa urce de nu imi puteam crede creierului si ajutata de mine cu directia care cauta pietroaiele cele mai ascutite de care sa se agate cauciucurile pentru a avea cea mai buna aderenta, am ajuns in varful tzurtuganului de unde am inceput navalnica coborare. Cand am ajuns sus cred ca mi-am facut cateva duzini de cruci cu ambele maini , caci ma si vedeam dormind noaptea aia in padure sau mergant pana spre dimineata cale de vreo 50 km la -10Gr.C.
199 Replies
28871 Views