Interesant ceea ce subliniaza in cateva randuri Tom Vericose pe la minutul 10 si 52 de secunde...
Nu mai dau jdemii de quote-uri la loc de dat cu capul, ca-s pe telefon.
Heli, mi-a atras si mie atentia. Nenea ala, la faza aia, e pur si simplu... Bou.
Orice masina e un echilibru delicat intre trasaturi contradictorii, gen confort-tinuta de drum, putere-economie, zgomot-liniste, alb-negru, sarat-insipid. Asta ca sa acopere cat mai multe nevoi, apartinand cat mai multor potentiali clienti.
Daca clientul X vrea ca masina lui sa fie mai confortabila si mai silentioasa, poate, intr-un mod simplu, s-o faca cum vrea. Da, poate si s-o strice daca e suficient de dobitoc. Dar sansele de reusita sunt mari, iar asta nu il face vreun geniu, iar pe japonezii aia NU ii face mai incompetenti!
Daca Y vrea s-o faca mai teapana, mai zgomotoasa, mai rapida, asta e, o face.
In ambele cazuri, balanta care initial era intr-un echilibru abil setat de catre constructor, s-a-nclinat in directia dorita de X sau Y.
Iar masina din film, iti promit, are o carca de hibe tampite din fabrica. Nu-i denigrez pe japonezii tai, doar spun ca ici colo au dat cu oistea de gard.