Fara a da idei dragilor nostri conducatori, haideti sa va prezint structura costurilor achizitiei de masini in Prefectura Tokyo:
1. Se merge la dealer si se alege masina X care costa 20.000 EUR (un pret strict ipotetic)
2. Cu factura proforma te prezinti la administratia strazilor (strazile pot apartine de prefectura sau de alta entitate) si achiti suma de 20.000 EUR, adica aceeasi suma inscrisa pe proforma eliberata de dealerul X (exista si unele exceptii sau reduceri in functie de o serie de detalii) si ti se ofera un loc de parcare, la alegere (acesta poate sa fie si la cateva cvartale mai departe de casa in care locuiesti), pe care il poti folosi pe intreaga durata de detinere a masinii (aici mai exista unele exceptii si totodata inlesniri insa nu le stiu)
3. Te intorci la dealer, cu chitanta platita la administratie si apoi iti poti cumpara masina pentru care ti s-a eliberat proforma.
4. In total platesti 40.000 EUR, adica 20.000 parcarea + 20.000 costul masinii (costul parcarii poate varia in functie de diferite taxe locale sau beneficii acumulate de catre proprietar).
Taxele anuale sunt exorbitante (cel putin pentru nivelul meu de perceptie si in comparatie cu Romania) iar cei care polueaza platesc extrataxe fabuloase.
Ideea este ca nu toata lumea isi permite un automobil propriu tocmai din cauza faptului ca locul de parcare este o extravaganta in marile orase.
Parcarea pe care am remarcat-o in filmulet, situata in orasul Mitaka, poate fi o referinta a doua realitati:
1. Angajatii Subaru isi idolatrizeaza masinile pe care le elaboreaza
2. Autovehiculele surprinse sunt impecabile dpdv estetic, ceea ce ma determina sa reafirm faptul ca cine are autoturism il ingrijeste in mod aparte
Apropos, stiti care este regula de parcare, in spatiul destinat angajatilor companiei, in momentul in care acestia ajung la serviciu primul sau printre primii, dimineata? Cine raspunde primul si corect va primi un cadou surpriza imediat ce revin in tara.