Ieri, am avut placerea de a sta pe scaunul din dreapta al STI-ului si deasemenea onoarea de a parcurge cateva sute de metri, tot in dreapta, la bordul Tribecai, ambele apartinand flotei lui KET.
Confortul oferit de Tribeca a fost la nivelul asteptarilor mele. Am remarcat totodata faptul ca masina arata impecabil in interior, adica "farmacie" asa cum imi place sa folosesc termenul pentru proprietarii care inteleg sa isi exploateze masinile in mod civilzat.
Referitor la STI, va marturisesc ca am trait o experienta noua, provocatoare si exclusivista intrucat a fost prima data cand am avut sansa de a ocupa locul copilotului. Senzatiile, perceptiile si trairile de moment avandu-l ca pilot pe KET, se succed de la aprehensiune la beatitudine si in final la escapism.
Cand i-am povestit Elenei ca am avut sansa de a ma urca intr-un STI controlat de KET, cu prudenta dar in acelasi timp cu sete de studiu al proceselor motrice care dinamizeaza intr-o acromanie spatio-vizuala cei 360 cai ce evolueaza mecanicist intr-o traire in afara conditiilor momentului, nevasta-mea a avut revelatia renuntarii la constructia casei si a investirii de urgenta a banilor in vederea achizitiei unei astfel de masini (eu l-as numi concept al starii de fericire deplina, in cazul Elenei...).
Ramane sa mergem la Constanta si sa-l rugam pe KET sa aiba amabilitatea de a ne oferi o noua reprezentare de inalta tehnica a manevrarii unei astfel de bijuterii a tehnologiei nipone.