Si ieri s-a consumat o zi speciala, atat eu cat si troaca am fost pentru prima oara in vietile noastre pe circuit. De fapt... troaca de cand e la mine, poate in Italia o mai fi servit, n-am de unde sti
Plecat la 6:40 de acasa, intalnit cu Pfaizzzzer in Predeal, ajunsi la Adancata in jur de ora 9, dupa ce am taiat o ceata densa rau tot drumul. Ceata avea sa persiste multe ore de aici pe mai departe, timp in care ba o cafea, ba o discutie, ba o intampinare a celor de pe forum care tot veneau din Bucuresti. Venisem devreme pentru instructaj, dar... n-a existat vreunul
Printre altii, au ajuns si Daniel (gugu) impreuna cu Victor (malakay). Ceata incepea sa se ridice, malakay era spectator... Ii propun sa mearga cu mine sa-mi arate circuitul si accepta. Au fost vreo 3 ture pline din 5 sau 6, am ales-o pentru film pe cea in care am scos timpul cel mai bun.
Sesiunea asta a fost o lovitura-n psihic pentru mine. Pentru ca-s bou fara minte. Explic...
Planul era facut de acasa, intru, merg usor, nu fortez, incerc sa invat traseul, sa ma obisnuiesc cu el, sa progresez USOR! Ti-ai gasit... Lipsa-mi caracteristica de autocontrol a castigat in fata precautiei si planificarii rationale si am dat in biata troaca de i-am amestecat lichidele. O data pentru ca circuitul nu e ca soseaua. Sa incep cu soseaua. Pe sosea curbele sunt de raza constanta sau cu apex la mijloc. Logic de altfel, pentru siguranta. Circuitul e opusul, geometria virajelor e astfel aleasa incat sa fie totul dificil. Adica vezi curba, iti adaptezi viteza, iti alegi trasa, si pe la mijloc te trezesti ca se strange brusc si puternic iar tu ai pus masina total aiurea. Pe sosea ai repere. Ba un parapet, un boschet, un indicator cu sagetute d-alea dese si rosii care sa te anunte ca e groasa. Aici n-ai niciun reper. E camp. Impreuna cu faptul ca de fel am o orientare spatiala execrabila, m-a facut ca nici la sfarsitul zilei sa n-am habar ce ma asteapta in urmatorul viraj.
Apoi... conduc ca o ciubota. Retrogradez prea mult, inca am ramas cu stilul de la Swift, aspirat de 7000 de ture, cu etajarea cutiei foarte scurta, care face +100km/h in treapta 2. Cu aia, la o franare relativ puternica, retrogradam 3-4 trepte. Aici, la asta, trebuie clar mai putine. Apoi Swiftul ala are cuplu sus, peste 5000rpm trage. Troaca trage bine-mersi mult mai jos, deci se poate iesi in conditii excelente din viraj la 3500-4000 de ture, nu trebuie data o treapta mai jos ca sa iesi la 5000. A trebuit sa ajung aici ca sa realizez chestiile astea...
Partea buna insa: malakay. M-am tot uitat la filmarea intreaga de 20 minute, n-a dat un rateu in dictare. A explicat absolut perfect ce am de facut, simplu si la obiect. Doar ca indicatiile lui bune s-au lovit de subconstientul meu care facea tampenii.
Vi-l recomand pe baiatul asta asadar, stie perfect circuitul si stie cum trebuie parcurs.
Practic eram ofticat ca am omorat masina rau si fara rezultat. Imi venea sa plec acasa si sa nu mai calc p-acolo niciodata, s-o folosesc pentru naveta cu viteza legala pana prinde milionul de km.
Pana la amiaza am mers pasager cu daniel.gugu care venise cu hawkul. Nu mai insist, nebunie totala masina aia, si m-a cam scormonit. Pauza de masa, timp de limpezire a gandurilor. Si mi-am dat seama unde am gresit, si anume ca m-am izbit ca ursu-n miere. Si mi-am dat seama ca am venit de la Brasov, urmeaza sa ma intorc acolo, si ca e pacat sa nu mai incerc o intrare.
De data asta am mers usor si relaxat. Usor avantaj in aceea ca invatasem cat de cat cum arata circuitul. In continuare aveam ezitari, o lasam usor unde mergea accelerat, in continuare retrogradam prea mult. Dar a fost mai bine din simplul motiv ca mi-am dat seama ca-s praf si mi-am acceptat conditia.
O chestie o sa-mi ridice probleme mult timp d-acu-ncolo: franarea. Eu nu stiu sa franez "ca la curse", niciodata n-am fost un amator de frane, m-am bazat intotdeauna pe anticipare. Aici nu merge, daca vrei sa mergi tare, trebuie sa franezi precis, iar eu nu stiu sa fac asta.
In continuare trebuie sa invat traseul. Malakay, daca te mai prind p-acolo, te mai iau o data sa ma instruiesti.
Cum reiese din cele de mai sus, logic, m-a lovit rau microbul, au sa-mi curga mult mucii pe la Adancata in viitor.
Altele...
Troaca a mers... as zice impecabil. A avut cateva intreruperi in prima sesiune si (probabil) un knock puternic intr-a 2-a, cu rateu si punere-n bot. Pentru ca pe circuit conditiile sunt extreme, as zice ca-i ok. Un lucru probabil ca n-am sa-l fac, si anume sa merg pe circuit vara.
Dupa prima sesiune aveam spatele masinii
negru, plin de funingine. Lumea zicea ca-i de pe evacuare, tind sa le dau dreptate. Acum, ca tocmai ce am schimbat rotile cu cele de iarna, iar anvelopele fata sunt zapacite binisor, as spune ca-i posibil sa fie si cauciuc? Nu stiu, nu mai conteaza.
Directia e absolut perfecta.
Franele vibreaza. Nu-i bai, la primavara va avea frane noi.
Pe parte de stabilitate eu sunt mega-multumit. Are aderenta peste asteptarile mele. Subvireaza ca un Subaru ce este doar la viraje foarte stranse. In rest e foarte previzibila si perfect controlabila pe Adancata. Probleme, cand au fost, erau cauzate de mine, nu de masina.
Revenind la motor... trebuie putere mai multa! Total fals!!! E de ajuns cum e acum. N-as fi eu in stare sa controlez mai mult.
Si poate cea mai tare treaba... E o curba pe care, spre finalul zilei, am luat-o doar cu scartz din roti. Eu nu m-am uitat deloc la vitezometru, abia acum am vazut pe filmari... 140km/h in curba aia. Ce s-ar fi intamplat daca as fi scapat-o acolo? Raspuns - absolut nimic! As fi iesit pe camp, as fi ras putin si as fi continuat. Nu poti face asa ceva pe strada, nu trebuie! Pe circuit poti face absolut orice, iar asta face sa merite cu varf si indesat experienta!
3516 Replies
660819 Views